Linia minimei rezistente

**Ronin** Sam Noi 06, 2010 11:28 pm

Linia minimei rezistente

Mesaj florin la data de Lun Iul 05, 2010 2:51 pm
Politica economica a marilor corporatii se face cu buldozerul. Atunci cand ai posibilitatea de a investi avand certitudiea unui real avantaj, logistica si controlul devin chestiuni secundare.
Aprovizionarea si vanzarea e tot ce contaza, chiar si atunci cand aceste capacitati sunt depasite. Riscul e asumat pe socoteala “schemeor tactice” exersate, a rutinei, structurii de rezistenta si implicit a automatismelor.
Oamenii vechi sunt cei care au rezistat, sunt ceva mai bine platiti si au experienta unor asemenea “aventuri”- se vor descurca… Procedurile te ajung din urma doar daca nu esti indeajuns de abil.
Trebuie sa supravietuiesti nu doar incercarii, ci conditiilor specifice. Nu exista compromisuri. Posibilitatile de a te asigura in conditii atat de “antrenante” tin mai curand de fler.
Ordinea presupune o anumita rigoare. Singura regua e insa aceia de a nu pierde clientul, de a nu pierde vanzarea, de a nu pierde nici un client, de a nu pierde nici o vanzare. Clientii speculeaza aceleasi oportunitati. Totul inseamna timp. Intervalele nu se “aliniaza”. Ele se suprapun, interfereaza- e o nebunie.
Nu poti raspunde tuturor cerintelor. Nu in acelasi timp. Nu cu aceleasi mijloace. De aici incep nemultumirile celor care nu inteleg decat intersul sitoatiei individuale si “ferestrele” propei oportunitati.
Zeci de masini asteapta la descarcare. Regula ar trebui sa fie aceia a primului venit, primul servit. Exista insa o prioritate unica: aceia a asigurarii fluxului, a permanentei miscari si a evitarii blocajelor.
Atunci cand exista o singura capacitate ce deserveste atat aprovizionarea cat si descfacerea are prioritate desfacerea- de aici vin banii... In cadrul aprovizionarii au prioritate descarcarile cu cerere imediata, servind aceluiasi scop.
Asigurarea constanta a fluxului da curs volumelor mici in raport cu descarcarile mari- “linia minimei rezistente”…
Respectarea “ordinii de rand” e abia ultima, la capatul acestor prioritati de miscare, desi in mod evident asigura “decenta” raportarii la “normalitate”.
Atunci cand nu se mai poate dispune la discretie de avantajele functionalitatii curente se da curs “nemultumirilor”- restantele si tensiunile cumulate pe parcursul diferitelor aranjamente. Aceasta “regula” e aceia a arbitrarilului. “Jocul” se verticalizeaza. Toate formele de rezistenta pot fi depasite in anumite momente…
Presiunea e raportata in mod evident la aglomerare. Atunci cand dispui de resurse, nu exista o presiune reala asupra “datoriei”. In schimb nu e la fel de convenabil reversal acestei pozitionari. Pe nimeni nu intereseaza prioritatile interne dupa a caror criterii e asigurata functionalitatea, nu atunci cand intervalul de asteptare e “indiferent”. Aglomeratia si “lipsa de perspective” creaza o presiune maxima asupra mijloacelor de a asigura “miscarea”.
Blocajul se plateste cu un mare consum de energie. Uzura si efortul sunt substantiale, de asemenea costul de a te mentine in interiorul acestor cerinte deschide o serie de vulnerabilitati.
Nu se termina decat atunci cand se termina. Acest loc de expunere poate “executa” exponentii liniei de conducere. Dezertarile sunt de asemenea posibile…
Normalitatea pretuieste asigurarea convenabilitatii doar in interiorul propilor distante. Intotdeauna va fi cineva care are mai mult de pierdut. Linia nu va cadea. In cazuri de “urgenta” exista resurse, insa ele vor fi decontate pe socoteala perdantilor… Daca vrei sa ai zile, asigura o permanenta preocupare petru “control”, valorifica potentialul fiecarei resurse- nu trata cu indiferenta nimic. Potentialul asigurarii functionalitatii sta in puterea de a intelege si de a verticaliza toate aceste zone de discomfort. Nu exista momente in care nu intelegi. Exista doar momente in care poti fi deposit si exista rezerve "inepuizabile" pentru a reveni, conditia unica e aceia de a te pozitiona corect.
Tendinta e aceia de a epuiza obstacolele acesibile si de a izola prin reducerea numarului chestiunile al caror decont necesita prudenta. Linia minimei rezistente necesita rigoare si preocupare sincera pentru a echilibra balanta dintre corectitudine si "automatismele simplificarii".