Nu exista libertati gratuite...

In cluburile din Japonia, in general in tarile cu traditie in practica artelor martiale, prezenta in sali e sustinuta si incurajata in mod determinant cu ajutorul sistemului de invatamant- altfel efortul si disciplina in general, nu sunt de o prea mare actualitate, nici chiar in vechile filme cu samurai…
Rivalitatile sunt ceva mai de pret decat relatiile de prietenie si buna intelegere, insa exista o mare prospetime: tinerele generatii de practicanti instruiti in scoli si alte institutii asigura diversitatea, stabilitatea, echilibru si continuitatea diferitelor metode si discipline. E loc pentru toata lumea…
Cei care doresc sa renunte pot sa o faca, cei care doresc sa continue pot sa continue- nu se pierde nimic…
La noi daca a cazut un club, se face praf ideea de a practica arte martiale… De ce?- stam asezati pe o suma aproape insuficienta, vulnerabila si cat se poate de volatila, alcatuita mai curand din eforturi si initiative individuale, decat din orice altceva… Conditiile sunt mai putin prielnice… Nu suntem datori sa facem nimic… Daca totusi dorim sa facem ceva e bine sa intelegem ce ne aseamana si ce anume ne face unici… Nu e cu plus si cu minus…
Unui luptator autentic nu ii lipseste nimic, indiferent de acele conditii mai mult sau mai putin prielnice in care a fost instruit. Viata si incrcarile ei chiar nu sunt lipsite de obstacole si incercari. A pastra "linia" nu poate fi cu nimic mai lipsit de merit si consistenta decat oriunde altundeva pe fata acestui pamant.
Poate pierzi startul, poate finetea, insa daca ai depasit aceste neajunsuri constientizand efortul si meritul unuei asemenea alegeri, atunci ai ajuns acolo unde au ajuns toti cei care conteaza si unde vor ajunge putini dintre aceia carora nu le-a lipsit nimic...
Dupa un numar de antrnamente tehnica pondereaza diferentele… Antrnamentul trebue diferentiat… Exista practicanti tineri, copi, pentru care jocul si imaginatia sunt importante, practicanti adolescenti, pentru care performanta si idealismul au de asemenea un rol important, practicanti trecuti de varsta de 30 de ani, oameni care isi impart timpul intre sarcinile de servici si antrenament si tot de aici, practicanti care isi impart timpul la trei si chiar in mai multe “fractii diminutive”…
Momentul la care aleg sa inceapa, sa isi finalizeze sau reinceapa socoteala cu aceasta cale anevoioasa si pe alocuri "absurda" si poate lipsita de intles, e diferit pentru fiecare. Nu e usor sa construiesti ceva… Nu e usor sa construiesti nimic… De ce se destrama atat de multe cluburi?- pentru ca sub acelasi acoperis nu e indeajuns loc pentru asemenea diferente, ori casele fara numar nici bani sa stinga lumina nu au… Daca ne lipsesc ochii “oblici”, poate nici autenticitate nu avem... Uneori doar eforturile individuale pot sa reziste, desi aici chiar din putinul care a fost abia de se alege o bruma mai doamnea ajuta… Exista un anumit parcurs, insa nimeni nu poate sa judece asupra acestei precaritati… Daca nici te alaturi, nici nu aduni, nu e o pierdere- indecizia, blazarea, permanenta incertitudine si resentimentul, intriga si rautatile de tot felul in schimb da, sunt o pierdere.